Chef cu bebeluși

Ieri a împlinit fiul meu un anișor! Am organizat o mică întalnire pentru el cu bebeluși de aceeași varstă cu Vlăduț. Pană la urmă întalnirea s-a transformat în chef, bebelușii s-au amuzat atat de mult mergand unul dupa altul de-a bușilea, țipand, și făcand un zgomot infernal cu jucariile, iar părinții nu mai puteau de bucurie văzandu-i alergand peste tot. Au fost și momente mai dificile, oboseala și-a spus cuvantul și au început plansetele și scancetele. A trebuit sa ne declarăm mulțumiți și am grăbit aducerea tortului care a înveselit din nou atmosfera. Mămicile nu prea au avut timp să vorbească între ele, mereu ocupate cu urmăritul odraslelor, însă tații au profitat din plin de agitația creată de bebeluși ca să se fofileze pe balcon și să pună țara la cale. Bunicile, moștenitoare ale unei educații diferite, erau mereu îngrijorate de orice mișcare mai îndrăzneață a picilor care abia învățau să se țină pe picioare. A ieșit tare frumos pe ansamblu, cu multe hohote cristaline si zambete cu diți de lapte, mult mers de-a bușilea și zarvă de jucarii cu baterii noi- nouțe.

Mămică de 1 an

Nu-mi vine să cred ca deja a trecut un an de cand a apărut în viața mea Vlad Alexandru. A trecut anul cel mai greu, cum îmi spune toată lumea ca să mă încurajeze. Si apoi precizează: ce-i mai greu abia de acum încolo urmează! Am trecut de nopțile în care mă trezea aproape din oră în oră ca să mănance, de așteptarea primelor gangureli, a primilor pași. Acum suntem în etapa nevoii permanente de atenție, a descoperirilor, a interdicțiilor pe care nu le acceptă. Vlăduț vorbește foarte mult pe limba lui, si uneori ne și înțelegem, folosim și limba gimnastică, și obiecte, și pană la urmă cădem de acord. Cel mai frumos e cand îl amuză ceva și vrea sa ne bucuram și noi cu el. Sau cand vine la noi pentru o îmbrățișare sau un alint.