Nu-mi vine să cred ca deja a trecut un an de cand a apărut în viața mea Vlad Alexandru. A trecut anul cel mai greu, cum îmi spune toată lumea ca să mă încurajeze. Si apoi precizează: ce-i mai greu abia de acum încolo urmează! Am trecut de nopțile în care mă trezea aproape din oră în oră ca să mănance, de așteptarea primelor gangureli, a primilor pași. Acum suntem în etapa nevoii permanente de atenție, a descoperirilor, a interdicțiilor pe care nu le acceptă. Vlăduț vorbește foarte mult pe limba lui, si uneori ne și înțelegem, folosim și limba gimnastică, și obiecte, și pană la urmă cădem de acord. Cel mai frumos e cand îl amuză ceva și vrea sa ne bucuram și noi cu el. Sau cand vine la noi pentru o îmbrățișare sau un alint.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu