Leac pentru tristețe

Astăzi am ieșit din casă pentru seminarul de la 16.30. Îmi doream de mult sa studiez mai mult despre marketing așa că m-am inscris în 2007 la facultate. ASE, Marketing. Acum cică se fac doar 3 ani, nu 5 ca acum 10 ani. Probabil că peste alti 10 ani vor fi doar 2 ani, sau poate doar 3 semestre. Recunosc că aveam alte așteptări de la profii de la ASE București, nici măcar limba romană n-o vorbesc corect. Înțeleg dorința de a te apropia cumva de studenți, dar cu glume la un nivel academic, nu la unul de liceu. Unii rămîn tovarăși sau pionieri o viață, treaba se face doar ca să fie făcută, puțini sunt cei cu adevărat pasionați și care vor să insufle pasiunea lor și studenților. Eu zic că pentru căruța de bani pe care o plătește un student la ID ar trebui ca prestația profilor să fie mai ceva ca la zi, măcar să vină la timp și să vorbească corect, să termine frazele și să rămînă și studenții cu ceva. Vise...
Nu realizam cat de solicitant va fi sa urmezi și cursuri, sa dai examene, sa ai un bebe și sa mergi și la serviciu. Nici acum nu realizez. Cumva toate par sa se aranjeze de la sine. Oricum, un prilej ca sa-mi antrenez mintea cu ceva ce-mi place, un prilej să nu fiu doar mămica. Era atat de frumos afară, primăvara părea că se instalase în după-amiaza asta în Bucuresti. În goana spre metrou am observat ca aproape toți copacii aveau mugurii ieșiți. Am văzut și tufe de toporași înfloriți, și ghiocei, și parcă deodată era mai multă lumină, după atatea zile înnorate. Au ieșit si fustițele la plimbare, cu ciorapi colorați și pantofi de lac cu toc. Încerc să nu observ că oamenii pe care-i întalnesc sunt tot încruntați, grăbiți, deloc în acord cu ce simt eu. Mai am doar cîteva zile pînă schimb prefixul, și deși nu vreau să fac un bilanț ca să nu văd negru pe alb cît de multe îmi doream sa realizez pînă la 30 de ani, mă cam apucă tristețea. Mă consolez cu niște ghiocei deocamdata.