Mi-ar plăcea să văd lumea că iese din starea asta de amorțeală parțială și că se poarta ca și cum oamenii din jur ar fi oameni- nu niște forme incomode de care te ferești, pe care le urăști dacă se apropie prea mult...Mda... rămane omul cu sechele după mersul cu metroul la ore de varf.
De ce în aglomerațiile astea e mereu cineva care nu a auzit de apă și săpun, cineva care stă proțăpit în fața ușilor, sau cineva care se sprijină de tine cu nadejde...uneori toate astea la un loc, într-o minunată ființă masivă care nu crede în barele de susținere.
Cine zicea că-i mai racoare vara cu metroul? Poate doar pe peron! Că în metrou e saună!!!De fapt se gandesc să nu cumva să răcească cineva de la diferența de temperatură...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu