Ce se face cu bebelușii?

Mai 2008

Cand eram însărcinată trăiam ca într-o poveste. Toată lumea îmi zambea, uneori mai primeam și loc în metrou, familia mea încerca să-mi facă viața cat mai ușoară, iar eu mă gandeam plină de bucurie la mititelul ce urma să vină în familia noastră. Fiecare mișcare din interiorul meu era pentru mine ca o garanție că bebelușul e bine și că ne vom înțelege de minune. Asta la început... Apoi, cu cat sarcina avansa și îmi era tot mai greu să mă mișc, să respir, să dorm, am început să mă gandesc cu groază că copilașul va trebui să iasă cumva afară...și că asta nu va fi prea plăcut pentru mine. Apoi...ce se face cu bebelușii? Ultima dată cand ținusem un copilaș în brațe acesta începuse să plangă! Cu toate acestea, cand bebelușul meu era agitat, doar mă mangaiam pe burtică și el se liniștea... Apoi, după ce am născut, totul s-a petrecut atat de repede, am devenit în cateva ore expertă la schimbat scutece, la spălat bebelușul, și în a-l liniști. Am învățat treptat și cum să-l liniștesc, dar și că uneori pur și simplu nu poate fi liniștit. Acum ne înțelegem foarte bine, m-am hotărat să stau cu el pană va împlini doi ani și toate par să meargă strună. E foarte greu și în același timp minunat să fii mămică. E minunat să îți zambească puiul tau, să îți adoarmă în brațe sau să te țină de mană. E tot ca un fel de poveste, numai că uneori nu e totul chiar roz bonbon...Au fost și multe nopți nedormite, însă pană la urmă am învățat...ce se face cu un bebeluș. Trebuie să-i oferi dragostea ta în orice moment, și în general cam tot de ce ar putea să aibă nevoie.